ALEXANDRA OLTEANU: "Este greu sa fii om cu O mare”
Isi dorea sa fie profesor atunci cand era copil si, asa cum spune si ea, a devenit „profesor de oameni”. Drumul dintre cele doua nu a fost insa simplu si nici lipsit de momente dificile. Au existat oameni care i-au schimbat directia, profesori care au vazut ceva in ea si clipe in care a trebuit sa invete sa faca urmatorul pas chiar si atunci cand simtea ca nu mai poate.
Dincolo de rolurile de trainer, coach sau consultant, vorbeste inainte de toate despre dorinta de a ramane om. Un om cu lumina si intuneric, cu oboseala, lacrimi, nesigurante si multe lectii invatate pe drum.
Ce voiai sa devii cand erai copil?
Ce mi-am dorit sa fiu atunci cand eram copil? Din ce imi amintesc cel mai mult, mi-am dorit sa fiu profesor. Si iata-ma astazi un instructor de viata.
Ce esti astazi?
Sunt trainer, sunt coach, sunt consultant si mai presus de toate, imi doresc sa fiu om.
Credeam ca oamenii sunt simpli, ca asa cum ii vezi, asa si sunt
A existat un moment sau o persoana care ti-a schimbat directia?
Cu siguranta ca au fost. A fost cu siguranta diriginta mea din liceu, careia ii multumesc foarte mult. Au fost chiar doua diriginte carora le multumesc foarte mult. Una pentru ca s-a straduit foarte mult sa-mi arate omenia si cealalta mi-a spus intr-o buna zi: „De ce dai tu la Drept? N-ar fi mai bine sa fii profesor de engleza?” Si de acolo toate s-au schimbat, chit ca astazi nu mai sunt profesor de engleza, ci profesor de oameni.
Ce credeai despre viata de adult cand erai copil si s-a dovedit a fi diferit?
Credeam ca e mult mai usor. Credeam ca lucrurile stau foarte simplu de vreme ce te duci la serviciu si vii acasa fara tema de facut. Si mai credeam ca oamenii sunt simpli, ca asa cum ii vezi, asa si sunt. Am aflat astazi ca este o complexitate in toate lucrurile si ca nu mai avem teme pentru acasa, dar avem multe teme de viata.
Care este una dintre cele mai importante lectii pe care le-ai invatat pana acum?
Ca este greu sa fii om cu O mare, ca lucrurile cele mai simple sunt cele mai complexe, dar si cele mai valoroase.
Ce parte din copilul de atunci s-a pastrat in viata ta de adult?
Bucuria. Bucata aceea jucausa din mine care stie sa faca haz de necaz, care stie sa se urce in copaci si care chiar vrea sa se bucure de viata. Bucatica aceea care inca nu vrea sa simta ca merge catre batranete, ci simte batranetea ca o bucata de bucurie, de vreme ce e o parte de viata.
Exista ceva ce ai pierdut pe drum si ti-ar placea sa redescoperi?
Imi vine in cap matematica, ca am pierdut-o pe drum si probabil ca mai stiu cat sa reusesc in calculele mele de viata si pe la piata sa ma descurc. Nu stiu daca as vrea sa o redescopar asa cum am invatat-o in scoala, dar cu siguranta mi-ar placea sa redescopar toata informatia care a venit de-a lungul anilor si pe care am depozitat-o undeva, fara sa mai am atat de mult acces cum mi-as dori.
Credinta ca Dumnezeu este cu mine in toata viata mea e ceva ce a crezut copilul
Ce vad oamenii la tine astazi, despre care tu crezi ca ar trebui sa afle si povestea din spate?
Cred ca vad un om, un om cu bune, un om cu rele, cu lumina, cu intuneric. Ce poate nu vad este tot efortul pe care l-am depus de-a lungul anilor, sa fiu un om asa cum sunt astazi, un profesionist, asa cum sunt astazi. Momentele cu lacrimi, momentele cu oboseala, momentele cu “chiar nu pot asta”, momentele acelea in care mi-a fost mai greu sa fac pasul urmator si totusi l-am facut.
Daca ai putea pastra o singura calitate a copilului care ai fost, care ar fi aceea?
Bucuria. Bucuria si credinta in Dumnezeu. Credinta ca Dumnezeu este cu mine in toata viata mea e ceva ce a crezut copilul. Am invatat de la bunica, am invatat de la mama si cred in continuare ca Dumnezeu este cu mine si imi calauzeste fiecare pas.
Ce ti-ai fi dorit sa auzi mai des cand erai copil?
Poti. Esti buna exact asa cum esti. Si probabil ca mi-as fi dorit sa aud de la mama: „Te-am asteptat”, pentru ca n-am fost un copil asteptat, am fost un copil surpriza. Si de la tata: „Vreau sa fiu cu tine.”
Ce i-ai spune copilului din fotografie?
Esti exact asa cum e bine sa fii. Sunt tare mandra de tine.Te iubesc!
Spune-mi povestea TA!
1) Ce voiai sa devii cand erai copil?
2) Ce faci astazi?
3) Ce i-ai spune copilului din fotografie?
Nu uita sa trimiti si o fotografie din copilarie, una din prezent si, optional, un scurt video (max. 40 secunde) in care raspunzi la aceleasi intrebari.
