Interviurile IKIGAI

Privind in urma, imi dau seama ca firul rosu a ramas acelasi: dorinta de a contribui la binele oamenilor.

Ce voiai sa devii cand erai copil?

Cand eram copil, visam sa devin doctor. Ma fascina ideea de a ajuta oamenii sa se simta mai bine si cred ca, inca de atunci, ma atragea profund partea umana din spatele oricarei suferinte. Imi placea sa am grija de cei din jur si simteam ca pot aduce liniste si sprijin atunci cand cineva avea nevoie.

Ce esti astazi?

Astazi sunt trainer, consultant si coach. Privind in urma, imi dau seama ca firul rosu a ramas acelasi: dorinta de a contribui la binele oamenilor. Doar ca, in loc sa lucrez cu sanatatea fizica, lucrez mai ales cu dezvoltarea, claritatea, increderea si transformarea interioara. Intr-un fel, simt ca tot insotesc oameni in procese de vindecare, doar ca pe un alt nivel.

A existat un moment sau o persoana care ti-a schimbat directia?

Da. In perioada facultatii am avut un mentor care a vazut in mine ceva ce eu nu reuseam inca sa vad. Eram o persoana sensibila si, pentru mult timp, am privit sensibilitatea ca pe o vulnerabilitate. El m-a ajutat sa inteleg ca tocmai aceasta sensibilitate este una dintre cele mai mari resurse ale mele. A avut incredere in mine inainte sa am eu incredere in mine si m-a incurajat sa-mi urmez viziunea de a lucra cu oamenii. Cred ca uneori o singura persoana care te vede cu adevarat iti poate schimba parcursul.

Credeam ca toti oamenii sunt buni

Ce credeai despre viata de adult cand erai copil si s-a dovedit a fi diferit?

Cand eram copil, credeam ca toti oamenii sunt buni si ca, in esenta, fiecare actioneaza cu intentii bune. Pe masura ce am crescut, am descoperit ca realitatea este mai nuantata. Am intalnit oameni care au ranit, au manipulat sau au actionat din frica, egoism sau propriile lor rani nevindecate. Astazi inteleg ca, de multe ori, comportamentele noastre vin din mecanisme de protectie, din experientele copilariei si din povestile pe care le purtam cu noi. Cred ca atunci priveam lumea prin ochii unui copil care idealiza, iar acum o privesc cu mai mult realism, fara sa-mi pierd complet increderea in oameni.

Care este una dintre cele mai importante lectii pe care le-ai invatat pana acum?

Poate cea mai importanta lectie este ca relatia pe care o am cu mine insami influenteaza toate celelalte relatii din viata mea. Am invatat ca, daca nu sunt conectata cu mine, daca nu ma respect, nu ma ascult si nu imi recunosc propria valoare, imi va fi foarte greu sa ii vad cu adevarat si pe ceilalti. In munca mea, dar si in viata, am descoperit ca totul incepe din interior. Cu cat sunt mai autentica si mai impacata cu cine sunt, cu atat pot fi mai prezenta, mai empatica si mai valoroasa pentru oamenii pe care ii insotesc.

Ce parte din copilul de atunci s-a pastrat in viata ta de adult?

Cred ca s-a pastrat credinta in bunatatea oamenilor si capacitatea de a vedea potentialul din ei. Diferenta este ca astazi nu mai idealizez. Incerc sa vad oamenii asa cum sunt, cu lumini si umbre, intr-un mod realist. Chiar si asa, aleg sa cred ca in fiecare om exista ceva valoros si ma bucur atunci cand pot contribui, intr-un fel sau altul, la dezvoltarea acelui potential.

Exista ceva ce ai pierdut pe drum si ti-ar placea sa redescoperi?

Cred ca un anumit nivel de energie. Nu stiu daca este doar trecerea timpului sau acumularea experientelor de viata, dar uneori simt ca nu mai am aceeasi energie emotionala si fizica pe care o aveam cand eram mai tanara. Mi-ar placea sa redescopar acea vitalitate si acea capacitate de a ma entuziasma fara sa calculez atat de mult costurile sau consecintele.

In spatele acestei sigurante sunt multe esecuri, dezamagiri, momente de indoiala

Ce vad oamenii la tine astazi, despre care crezi ca ar trebui sa afle si povestea din spate?

Multi oameni vad astazi o persoana sigura pe sine si un profesionist cu experienta. Ce nu se vede intotdeauna este drumul pana aici. In spatele acestei sigurante sunt multe esecuri, dezamagiri, momente de indoiala si chiar crize existentiale. Au fost ani in care am incercat sa inteleg cine sunt si ce valoare am, independent de succes sau de esec. Astazi am mai multa incredere in mine, dar nu pentru ca le stiu pe toate, ci pentru ca am invatat sa continui sa cresc si sa invat. Și cred ca asta face parte din a fi un profesionist autentic.

Daca ai putea pastra o singura calitate a copilului care ai fost, care ar fi aceea?

Probabil as alege naivitatea, desi raspunsul vine cu multe rezerve. Pe de o parte, naivitatea iti permite sa ai incredere, sa fii deschis si sa te apropii de oameni fara teama. Pe de alta parte, mi-a adus si multe dezamagiri si provocari. Poate ca, de fapt, nu as pastra naivitatea in sine, ci curajul de a ramane deschisa si vulnerabila, fara sa-mi pierd discernamantul.

Ce i-ai spune copilului din fotografie?

L-as lua in brate si i-as spune simplu: „Te iubesc.” Cred ca asta este ceea ce avem nevoie sa auzim cel mai des si cel mai sincer. I-as spune ca este suficient exact asa cum este, ca nu trebuie sa demonstreze nimic pentru a merita iubire si ca, indiferent prin ce va trece, va gasi puterea sa mearga mai departe.