CRISTINA TOADER: "Visam mult cu ochii deschisi"

Cand era copil, nu avea un raspuns clar la intrebarea “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Nu visa la o profesie anume si nici nu urma un plan bine definit. In schimb, era ghidata de o curiozitate care parea sa nu se termine niciodata.

Era fascinata de ceea ce se afla dincolo de aparente, de felul in care functioneaza oamenii si de povestile care se ascund in spatele fiecarui lucru. Crea mereu ceva, mesterea, explora si petrecea mult timp visand cu ochii deschisi. Lumea era pentru ea un loc plin de mistere care meritau descoperite.

Privind astazi parcursul ei, multe dintre acele preocupari din copilarie par sa fi fost indicii timpurii. Curiozitatea pentru natura umana, atractia pentru vizual si dorinta de a intelege ceea ce nu poate fi vazut cu ochiul liber au ramas constante, chiar daca au luat forme diferite de-a lungul anilor.

 

Nevazutul este ghidarea noastra permanenta, oricare ar fi strachinile in care calcam in viata.

Ce voiai sa devii cand erai copil?

Cand eram mica nu aveam o dorinta clara, dar semne erau: aveam o placere deosebita in a explora corpul uman – eram foarte curioasa sa vad ce e in interiorul tuturor papusilor pe care le aveam.

Eram mereu intr-o stare de creatie – faceam foarte mult crafting si eram mereu curioasa despre natura umana si eram fascinata de tot ceea ce insemna poveste vizuala in special.  

Visam mult cu ochii deschisi si eram intr-o stare de contemplare permanenta.

Ce esti astazi?

Am devenit pasionata de vizualuri, am facut marketing creativ multi ani, am facut Facultatea de Stomatologie, , dupa cea de Relatii Internationale, am devenit terapeut alternativ si iubesc sa visez in continuare.

A existat un moment sau o persoana care ti-a schimbat directia?

Da, multe, toate, dar eu stiu ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, astfel incat stiu sigur ca fiecare usa deschisa catre directii noi este o poarta catre urmatoarea mea misiune in viata.

Ce credeai despre viata de adult cand erai copil si s-a dovedit a fi diferit?

Copilaria mea nu este una de povestit la foc de seara, insa poate datorita bunicului meu pot spune ca mi-am dat seama ca exista si adulti buni si as vrea sa fiu si eu unul.

Care este una dintre cele mai importante lectii pe care le-ai invatat pana acum?

Ca nu suntem singuri si ca nevazutul este ghidarea noastra permanenta, oricare ar fi strachinile in care calcam in viata.

Copilaria este magie si as vrea sa pastrez tot.

Ce parte din copilul de atunci s-a pastrat in viata ta de adult?

Cam tot.

Exista ceva ce ai pierdut pe drum si ti-ar placea sa redescoperi?

Lucrez la asta – entuziasmul.

Ce vad oamenii la tine astazi, despre care tu crezi ca ar trebui sa afle si povestea din spate?

Nu stiu.

Daca ai putea pastra o singura calitate a copilului care ai fost, care ar fi aceea?

Copilaria este magie si as vrea sa pastrez tot.

Ce ti-ai fi dorit sa auzi mai des cand erai copil?

Ca pot.

Ce i-ai spune copilului din fotografie?

Ca o iubesc.

Spune-mi povestea TA!

1) Ce voiai sa devii cand erai copil?
2) Ce faci astazi?
3) Ce i-ai spune copilului din fotografie?

Nu uita sa trimiti si o fotografie din copilarie, una din prezent si, optional, un scurt video (max. 40 secunde) in care raspunzi la aceleasi intrebari.

Vrei mai multe POVESTI?