DORINA FLOREA : "In adolescenta mea, timiditatea mi-a cam dat batai de cap."
Uneori, directia vietii se schimba intr-o secunda. Pentru ea, totul a inceput cu o fisa completata din neatentie la admiterea la facultate. De acolo au urmat televiziunea, peste doua decenii de experienta, maternitatea si o alta perspectiva asupra vietii.
O poveste despre intamplari aparent mici care ajung sa schimbe totul. despre alegeri timiditate, oameni care ne schimba drumul si lectiile simple pe care viata ni le preda in timp.
Ce voiai sa devii cand erai copil?
Musafir, apoi avocat, ceva mai tarziu profesor de limba engleza, iar in ultimul an de liceu visam sa devin psiholog. Ba chiar ma si pregateam sa dau admiterea la Facultatea de Psihologie. Intamplarea a facut sa ajung la Litere si Teologie!
Ce esti astazi?
Un om simplu, cu bune si cu rele! De 2 ani si 9 luni, sunt mama, iar asta a cam schimbat tot ce stiam sau credeam eu ca sunt!
De la toate persoanele cu care am interactionat, de-a lungul anilor, am avut ceva de invatat.
A existat un moment sau o persoana care ti-a schimbat directia?
Da! Au fost mai multe momente si mai multe persoane. Iti spuneam mai sus ca in ultimul an de liceu ma pregateam pentru admiterea la Facultatea de Psihologie din Bucuresti. Insa din motive obiective, am ajuns cu dosarul de inscriere la Universitatea “Dunarea de Jos” din Galati.
Aveam doua optiuni: Facultatea de Drept si Facultatea de Litere si Teologie. Ma pregatisem in acea vara pentru ambele facultati, asa ca m-am dus relaxata in sala in care se faceau inscrierile, hotarata sa trec optiunile in ordinea de mai sus. Doar ca am dat peste o doamna secretara satula probabil de “ametiti hotarati” ca mine, care il mustruluia pe cel dinaintea mea. Hipnotizata de “spectacolul” din fata mea, nu mi-am dat seama absolut deloc ca atunci cand am completat acea foaie de inscriere, am schimbat ordinea: am trecut ca prima optiune Facultatea de Litere, apoi pe cea de Drept. M-am gandit ca voi avea soarta celui din fata mea, sa fiu certata si umilita in public, apoi ca oricum nu as avea cum sa intru la Litere (acolo era un examen mult mai dificil).
Am trecut insa cu brio examenul, apoi mi-am zis ca as putea incerca macar un semestru acolo, doar ca mi-a placut atat de mult incat nu mi-am mai dorit sa schimb “macazul”.
In primul an de facultate, am ales sa fac practica la o televiziune regionala (Express TV), apoi am intrat in lumea dulce – amara a televiziunii, unde activez de mai bine de 22 de ani. Acestea au fost momentele!
Cat priveste persoanele, sa stii ca au fost multe, multe. Ce pot spune insa este ca de la toate persoanele cu care am interactionat, de-a lungul anilor, am avut ceva de invatat. Iar Dumnezeu a lucrat prin oamenii din jurul meu. Asa face El mereu, de fapt! Trebuie doar sa deschidem larg ochii si uneori doar sa intelegem.
Viata de adult poate fi in toate felurile posibile, dar niciodata simpla si lipsita de griji.
Ce credeai despre viata de adult cand erai copil si s-a dovedit a fi diferit?
Cand eram copil, imi doream sa cresc mare, sa fac si eu tot ceea ce mi se zicea uneori ca pot face doar dupa ce “mai cresc putin”. Peste ani, in momentele in care responsabilitatile vietii de adult aproape ca ma copleseau, priveam in urma la copilul naiv care dorea ce nu putea avea.
Credeam ca va fi SIMPLA si lipsita de griji. Nimic mai fals. Viata de adult este “complexa si are multe aspecte”, ca sa citez dintr-un film celebru! Poate fi in toate felurile posibile, dar niciodata simpla si lipsita de griji.
Care este una dintre cele mai importante lectii pe care le-ai invatat pana acum?
Ca ziua de azi este tot ceea ce avem, ca fericirea sta in lucruri simple, dar si ca vietile noastre ar trebui sa fie ghidate de frumos si bine!
Ce parte din copilul de atunci s-a pastrat in viata ta de adult?
Adultul de azi se bazeaza pe copilul de atunci! Eu, de multe ori, imi dau seama ca privesc viata cu naivitatea si bucuria copilului de odinioara. Am fost un copil fericit si poate si din acest motiv sunt sunt un adult echilibrat, care, mai mereu, vede partea plina a paharului…
Exista ceva ce ai pierdut pe drum si ti-ar placea sa redescoperi?
Mi-ar fi placut sa fi plecat mai des in vacante cu fratii si parintii mei. Sa fi calatorit cu ei mai mult!
Unii sunt surprinsi cand afla ca am fost si sunt o persoana timida.
Ce vad oamenii la tine astazi, despre care tu crezi ca ar trebui sa afle si povestea din spate?
Unii sunt surprinsi cand afla ca am fost si sunt o persoana timida. In adolescenta mea, timiditatea mi-a cam dat batai de cap.
Din clasa a 10-a, insa, si datorita unei doamne profesor de psihologie – pe care si acum o port in suflet – am invatat sa ma “tratez” de timiditate si sa o tin sub control! Imi mai da si acum batai de cap, fix cand ma astept mai putin, dar, din fericire, i-am gasit leac!
Daca ai putea pastra o singura calitate a copilului care ai fost, care ar fi aceea?
Placerea micilor bucurii!
Ce ti-ai fi dorit sa auzi mai des cand erai copil?
Nu stiu sa iti raspund! Chiar nu stiu! Parintii ne-au incurajat si au fost mereu acolo, alaturi de noi – neconditionat!
Eu imi doresc sa fiu, pentru fetita mea, o mama cel putin la fel de buna pe cat a fost si este mama mea pentru mine…
Ce i-ai spune copilului din fotografie?
Poate doar sa ii multumesc pentru felul in care a croit povestile copilariei si m-a pregatit pentru viata de adult.
Spune-mi povestea TA!
1) Ce voiai sa devii cand erai copil?
2) Ce faci astazi?
3) Ce i-ai spune copilului din fotografie?
Nu uita sa trimiti si o fotografie din copilarie, una din prezent si, optional, un scurt video (max. 40 secunde) in care raspunzi la aceleasi intrebari.
