Interviurile IKIGAI

Oamenii vad la mine astazi ce vor sa vada.

Ce voiai sa devii cand erai copil?

Cand eram copil, voiam sa devin cosmonaut, profesor de matematica – ca sora mea –, invatator, cercetator si in final am devenit cantaret.

Ce esti astazi?

Azi am devenit un om echilibrat, atent la tot ce se invarte in jurul lui, mananc sanatos, ma inconjor de prieteni putini si buni si… un om bun, sufletist, econom si la locul meu.

A existat un moment sau o persoana care ti-a schimbat directia?

O, pai sunt mai multe persoane care mi-au schimbat viata chiar. Costi Ionita a pus gheara pe mine, in ghilimele, cand… in 1998, participam la Festivalul de la Mamaia si atunci el m-a chemat sa formam trupa Valahia. Si au mai fost si alti oameni care mi-au schimbat cursul vietii.

Ce credeai despre viata de adult cand erai copil si s-a dovedit a fi diferit?

Despre viata de adult, credeam ca parintii o sa traiasca o vesnicie si mi-au murit tineri. Eu aveam 17 ani cand a murit taica-miu si 29 cand a murit maica-mea. Credeam ca o sa ma casatoresc devreme, o sa am 12 copii. Nu s-a intamplat nimic de toate astea. Multe credeam si s-au schimbat.

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o pana astazi este ca nimic nu este imposibil.

Care este una dintre cele mai importante lectii pe care le-ai invatat pana acum?

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o pana astazi este ca nimic nu este imposibil. Daca iti doresti ceva cu tot pretul si muncesti pentru lucrul ala si tragi din rasputeri, n-are cum sa nu-ti iasa. Daca mergi pe calea cea dreapta si daca esti consecvent si motivat si nu dai inapoi si nu te iei dupa gura lumii, tot ce-ti doresti se va intampla. Nu exista imposibil.

Ce parte din copilul de atunci s-a pastrat in viata ta de adult?

La mine s-a pastrat copilaria asta si chiar si in voce, si in comportament. Chiar in relatiile mele eram acuzat ca sunt prea copil si chiar sunt. Ma comport copilareste, ma mai alint uneori, si-n postari, ma joc… Nu m-am maturizat suficient, dar imi place asa. Eu ma consider totusi un tip matur si in acelasi timp o amestecatura de copil-barbat. Îmi place asa si cred ca o sa fiu asa pana la adanci batraneti.

Exista ceva ce ai pierdut pe drum si ti-ar placea sa redescoperi?

Daca exista ceva ce am pierdut pe drum? Imi placea mai mult cand nu eram pasionat sa fac bani, sa vad daca merge firma, daca am platit facturile.

Copilaria are partea asta buna, ca esti ingrijit de parinti, cocolosit de atentii, ti se pune masa. Totul e pus la dispozitie. Asta am pierdut si mi-e greu. Am multe businessuri, am o gramada de treaba, trebuie sa-mi fac programul pe hartie, pentru ca altfel nu fac fata. Asta am pierdut: timpul liber si aceasta libertate din copilarie, adica faceam ce cream, imi aruncam ghiozdanul cand veneam de la scoala si – bine, eu ma puneam la lectii ca am invatat bine, da’ – faceam ce voiam, cand voiam.

Totul imi era asigurat. Acuma trebuie sa-mi asigur mie si altora, culmea, sa le fac viata. Il intretin pe frate-meu, am niste catei, pisici, trebuie sa-i duc si acolo la asociatie, sa decartez bani, sa fac tot timpul sa fie bine. Deci intretin si alte fiinte acuma. Cand eram mic, eram eu tinut in palme si crescut frumos. Asta am pierdut.

Ce vad oamenii la tine astazi, despre care tu crezi ca ar trebui sa afle si povestea din spate?

Oamenii vad la mine astazi ce vor sa vada. Unii vad omul bun, artistul, vocea… Altii vad niste pastilute din podcasturi care se viralizeaza si nu tocmai in bine. Si atunci, in spatele acestor declaratii ale mele, pot fi si chestii de showbiz, de viralizare.

Ma intereseaza sa fiu si interesant, sa zic si lucruri nespuse din casa. In spatele tuturor declaratiilor mele sta sinceritatea, pe care mi-o asum, si in acelasi timp ma si folosesc de ea pentru ca asa functioneaza showbizul. Daca vii si cu povesti de viata si cu viata ta pe tapet, s-ar putea sa ai mai mult succes. În cazul meu, asa este. Eu imi vand si partea artistica, dar si viata mea personala si functioneaza mai bine la mine asa. Am o gramada de evenimente in fiecare weekend, am concerte, deci nu duc lipsa de asta tocmai pentru ca sunt prezent in media cu povestile mele de viata. Deci, eu cred ca la mine este un avantaj. Poate altii nu-l folosesc, dar eu m-am folosit tot timpul de asta ca sa fiu in prim-plan, altfel dispari.

Nu-mi place sa fiu pe locul doi

Daca ai putea pastra o singura calitate a copilului care ai fost, care ar fi aceea?

O calitate pe care am si pastrat-o, de altfel – se manifesta altfel astazi, dar faptul ca am fost tocilar de la clasa intai pana la terminarea facultatii cred ca m-a ajutat. Asta inseamna ca sunt organizat, ordonat, sunt bine ancorat in societate, stiu ce vreau de la viata, nu-mi place sa fiu pe locul doi, nu-mi place sa ma las pe banii altora, imi place sa traiesc independent, sa fac ce-mi place, iar asta se leaga de tocilareala din copilarie.

Faptul ca am fost tocilar m-a ajutat sa cresc mai ordonat, sa-mi urmaresc obiectivele, sa le execut pe rand, treptat, cu rabdare, si asta eu zic ca ma ajuta. Si faptul ca am facut matematica in aceeasi masura ma ajuta pentru ca sunt foarte calculat. Nu ma arunc nici in cheltuieli mari, nici in vacante scumpe, nici in imbracaminte nu stiu de la ce firma, nici in relatii nu ma mai arunc – ca m-am aruncat si am dat-o in bara, deci sunt mult mai calculat. Cred ca ma ajuta.

Ce ti-ai fi dorit sa auzi mai des cand erai copil?

Cand eram copil, parintii au fost grijulii cu mine si nu prea am avut lipsuri.

Totusi, mi-as fi dorit sa vorbesc mai mult cu taica-miu, care, fiindca o batea pe maica-mea, mi-a transmis o frica, o teama de a discuta cu el. Si atunci s-a creat o distanta inca de mic, aveam 6-7 ani si deja nu mai vorbeam cu el de teama sa nu iau bataie. N-am luat, si cu toate acestea frica a ramas pana a murit el. Aveam deja 17 ani, el a murit si eu, in loc sa plang, am coalizat cu maica-mea, care n-avea niciun leu pentru inmormantare, de suparare… de suparare, de bucurie, saraca, ca a scapat de batai si de chin. Si atunci eu nu m-am bucurat, dar nici n-am suferit. M-am gandit ca maica-mea a scapat si noi, copiii, am scapat de calvarul asta, de bataile din casa.

Mi-as fi dorit sa comunic altfel cu el, asta cu siguranta as fi vrut cand eram copil. Sa vorbesc cu tata, sa ma alinte, sa ma ia in brate… Era dur, prea dur a fost.

Daca eram si frumos foc si inalt, eram de mult in America.

Ce i-ai spune copilului din fotografie?

Copilului din fotografii i-as spune sa aiba grija ca o sa cheleasca si o sa faca implant la un moment dat. Deci trebuie sa ai grija de parul tau, se poate sa ai grija si sa nu-ti cada, probabil de la stres si de la vopsit, permanent, mi-am facut suvite de la 20 de ani.

I-as spune ca nu voi creste in inaltime, ca asa sunt si parintii mei, de statura mijlocie au fost, si atunci i-as zice: pune mana si fa volei, du-te la inot, fa un sport, baschet, sa te inalti macar 10-15 centimetri, ca vei fi mic de statura si o sa suferi. Si azi am complexul asta, ca sunt mic de statura. Si chiar cred ca m-ar fi ajutat un 15 centimetri.

Daca aveam un 1,85, eram in Hollywood. Asa cred eu despre mine. Dar am fost complexat tot timpul si am dat inapoi, cu toata vocea mea premiata, am dat mereu inapoi si i-am lasat pe astia frumosi si sexi in fata, care n-au glasul meu, dar asa functioneaza showbizul si mondial. Cei tatuati, obraznici, tupeisti, sexi sa se duca in fata si au mai mult succes si chiar umplu salile de spectacole fara talent, doar pe fizic, doar pe sex-appeal.

Eu am norocul meu ca am publicul meu si am concerte tot timpul si umplu sali, dar mereu am spus ca, daca eram si frumos foc si inalt, eram de mult in America.